Mirela Necula

Mirela Necula

Viorile râd Mirela Necula

Pași de zăpadă, mii de stele argintii, Șterg diamantele toamnei zglobii, Roșul de flori efemere în ceremonia caldă, Aprind buzele de sânge cu mătănii în baladă.

Iubirea se pricepe să așeze strânsoarea tăcut, Când brațele îmi lenevesc sau au căzut, “Și-aplec la sărutare o frunte vinovată” Dulceața să-i rămână pe pacea inimii gravată.

Fulgii dragostei se-așează, viorile râd, Căci la tâmple m-au împodobit pe rând, Anii ce-au prins a soarelui poruncă, Cu tine vis omenesc pe drumul opincă.

..și-au trecut la scurtătură, palpită.. " să fug, să cad, să râd pe pămănt împodobită.."