Flori Gomboş

Flori Gomboş

MĂ CERN CA NORII Mă cern ca norii cei de sus şi-mpletitura gândurilor traduse face arc de triumf spre drumul adevărului. Merg şovăielnic spre lumină pentru un bănuţ fără valoare. Într-un accent de disperare, capriciile brodate pe nervi, aştern eterna învelitoare peste faţa împietrită a tăcerii. Am ştiut să tac, s-ascult... De ce mă mir? Am luat o baladă de pământ, să cânte precum o cascadă... Are lumea înţeles? În mână-mi arde TIMPUL, când mă cern ca norii cei de sus. Puneţi voi piatră peste sufletul meu! Am ştiut să tac, s-ascult... De ce mă mir? când mă cern ca norii... ****Flori Gomboş****