Mirela Necula

Mirela Necula

Dor de dor Mirela Necula

Dor de dulce, clipa sfioasă aduce, şnur perlat, nesfârşit, plin de anii palizi și goi, poveste de iubire, cu vorbe nerostite, moi!

Dor de dor în inimă migrator ține calea iubirii aride scotocind prin sertarele perfide.

Ceas de ceas, versul te cheamă catifelat şi rar, În jumătate de nemărginire, rostită în neştire iar, Cu paşii rătăciți pe drum de jad, Când oceanul de zâmbet te munceşte, ..și te ademeneşte, Întru-un carlionţ din afabila zi căruntă, Când viaţa se ascunde în fard, ..când în tine ard.

Ce bine, ce postură, din nou te cer acasă! Jubilând printre îngeri, prin unica servitute din cer, din casă.

I miss you Mirela Necula

Miss sweet, the timid moment brings, pearl string, endless, full of pale and naked years, love story, with unspoken, soft words!

I miss you in the migratory heart keep the path of arid love rummaging through the treacherous drawers.

Clock by hour, the verse calls you velvety and rare, In the middle of infinity, uttered unknowingly again, With lost footsteps on the jade road, When the ocean of smiles works on you, ..and seduces you, In a carillon of the affable gray day, When life is hidden in blush, ..when I burn in you.

How good, what posture, I ask you home again! Jubilating among the angels, through the only servitude in heaven, in the house.