Ioan Draga\CULOAREA FERICIRII

Ioan Draga

CULOAREA FERICIRII...

Lacrima unei stele s-a așezat pe oglinda sufletului meu era lacrimă de dor dulce amăruie, lăsată pe câmpul liniștii...

Când ți-am auzit glasul, norii ebenini s-au oprit în zenit. Tăcerile de piatră s-au rostogolit în valea vieții unde au înflorit trandafirii în prezentul de azi.

Printre munții realității Te-am strigat pe nume dar tu nu m-ai auzit. Erai prea ocupată să aduni nectar de iubire din florile răsărite de curând.

Am cântat un cântec dar tu nu l-ai ascultat.

Am compus o poezie, dar tu nu ai citit.

Am săpat o fântână dar tu nu ai băut din apa ei.

Am frământat o pâine, dar tu nu ai mâncat din ea.

Atunci eu m-am transformat în curcubeu, Pe cerul tău să mă privești să mă iubești fără să știi, că acela-s eu.

Iar apoi, când cerul își trage cortina în al lui ecou, Soarele zâmbește strălucitor, iar luna creionează un tablou era chipul tău, prin raze argintii ale nopții, sau file ale sorții.

Un vis înflorește în palma destinului e visul nostru. Din culorile curcubeului lipsea o singură culoare, Culoarea fericirii erai tu. Apoi ochii tăi m-au zărit, Am tresărit Și cuprins de emoție te-am strigat Iar tu mi-ai răspuns.