Autor Ioan Draga\ANOTIMPUL OMENIRII

Autor Ioan Draga

ANOTIMPUL OMENIRII....

Mă întreb, ce suntem noi?

Urme de timp sau frunze ce-și cântă efemeritatea? Cântecul unei păsări ce plutește în zbor sau un val ce se intoarce înapoi la țărmul de unde a plecat? Așa ne vom întoarce și noi într-o zi, pe același țărm al veșniciei.

De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Care este rostul vieții pe pământ? Să răspândim iubire, parfum de frumos și doar așa ne vom împlini menirea pe pământ!

Este anotimpul omenirii!

Copacul dragostei a înflorit, în al cincilea anotimp! Să rămână în umbrele nopții trecute, toate tristețile și lacrimile, adunate în albia timpului! Apele dragostei să spele toate răutățile lumii! Să înece în uitare viclenia și invidia! Soarele dragostei să lege omenirea în unitate și prietenii pe viață!

Omule ești unic pe pământ! Ai o singură menire! Să fii bun și să iubești!

Soarele coboară în apele trecutului. Printre ramuri de stejari bate un vânt plăcut, iar ferestrele timpului se închid una câte una. Norii ebenini rămân opriți în zenit, căci luna construiește un pod din curcubeul dragostei, între stâlpii creației. Cascadele fericirii cad peste inimile fără răutate iar universul iși frământă în liniște, tainele lui.

Milioanele de stele încep repetițiile pentru cântările eternității.

Ce viitor de aur ne așteaptă!