Autor Ioan Draga\SERVO FEUDALE

Autor Ioan Draga

SERVO FEUDALE... (iobagul)

Plec capul jos și mă închin, Căci nu-mi găsesc alinul, Eu n-am băut cupe de vin, Dar azi refuz pelinul. Ajunge cât am plugărit, În foamea îndurată, Boierii cum i-am slugărit, Fără apă curată.

Mi-e jugul pus dar îl dau jos, Chiaburii vreau să știe, Că prea mult timp le-am dus folos Și-o viață-n iobăgie. De cand mă știu sunt pe ogor, Cu plugul meu în mână, Cu lacrimi eu ar pe răzor, Căci soarta mi-e stăpână.

Pământul lor l-am semănat, Cu trudă și sudoare, Iar la vreme de secerat Eram tot ars de soare. Hambarele lor le-am umplut, Cu rodul muncii mele, Sub ploile ce au căzut, În nopți fără de stele.

Căci înflorită-i nedreptatea Și lângă animale-s pus, Mi-a fost luată libertatea, De munca grea am fost răpus. Iar clipele îmi sunt cernute, De tot ce este mai frumos, În haine cu dureri țesute Mă-mbrac sub cerul furtunos.

Ce îmi doresc? Nu vreau avere, Nimic din ce nu e al meu, Dar îmi doresc cu-a mea putere Să rup în două jugul greu. Să pot munci al meu pământ Și să îl ar cu demnitate Să mă închin doar Celui Sfânt Să am o viață-n libertate.

Să seamăn grâul pe ogor, La vreme ploi să cadă, Sa îmi coc pâinea în cuptor, Cu boii în ogradă, Să-ncalț opinca bucuros, În spate-mi iau cojocul, De ziua-i frig eu cânt voios, Căci munca îmi e focul.

Să-mi văd copiii fericiți, Cu toți când stăm la masă, În școli să fie instruiți Când vor pleca de-acasă. Apusul meu când va veni Nu va fi-n slugărire, Tăcerea mea va deveni, Un zbor spre nemurire.