Trecător sinplu și cuminte

Mirela Necula

Trecător sinplu și cuminte

A fost odata ca-n povești, în viața noastră adevărată, Ùn bălăior frumos, ce nu s-a povestit vreodată, Din cer, din ploi, din vise noi, el doar iubirea coboară, Trecură toate anotimpurile peste el, nimic nu-i stă în cale, nimic nu îl doboară.

Mergând pe a lui cale verde, lovit ca noi toți la picioare, A scotocit tot universul, găsind răspuns la a iubirii întrebare, Nu inventăm păduri, nici ploaie, nici pâmânt! Călcăm pe bogății chiar de se cheamă apă, aer, foc sau cer sfânt! Trecător simplu și cuminte, e bine să le unești cu tandrețe! În spuma vieții vei găsi veriga dintre tinerețe și bâtrânețe!

Iubește, zidește, și iar iubește! Răscolit de nori, vertebra vieții altoiește! De vei încinge dragostea cristalină la scurta tinerețe! Te va cuprinde iubirea din a Afroditei harpă, până la adânca bătrânețe! În tine însuți să se scurgă ea, dar tu să fii! Te vei topi și întinerii, viață fără moarte vei zidi! Iar tu vei rămâne același, la fel ca în prima zi!

Eu? Eu sunt doar o jumătate din strop de apă și din licăr de foc! Prin arșiță, prin secetă, prin soare cu ghioc! M-am născut să te iubesc floare eternă vie! Cu vibrație, cu bogăție, în cerul tinereții și al bătrâneții cu roșie evlavie!