Iubirea din a Evei harpă
Mirela Necula
Iubirea din a Evei harpă
Ziua trece, fuge, zboară, Când totul se îmbracă, se dezbină, se coboară, Doar prin prund și prin vâlcele drumurile se separă, Inimile cuvioase râd și se sărută-n taină, “Oare ce-or surâde-n ele”?.. în măreția nopții fără haină ? Când apare femeia, pe al ei propriu rug este iubirea? Se întreabă omul, un imperator tandru, Când iubirea apare printre nori, printre stânci, printre flori de leandru.
După dulci clipe îi răspunse glasul Evei ce-l privea în neștire, A venit vremea să numărăm stelele care ne-au picurat iubire! Care cerșesc și stau de paza în speranța divină din anii mei! Tăcute ne pun flori la picioare să ne ascundă de durere! De cand vremea posomorâtă ne-a ținut pe loc fără temei!
A venit vremea să stingem candela tristeții de prea multă risipă! Să-mi vii in prag cu dulcea dragoste bălaie din a mea harpă! Cand anii fragezi vârsta fugară ne-o împăturește! Eu te voi iubi în taină cu rugăciunea ce singură se rostește!
“Cu mânuțe albe, dulci” îți leg veșnicia pe a sufletului ie! Să-ți înseninez glasul când cartea vieții se prescrie! Iar tu, al vieții singurel, gândul i-l schimbă și fă-o călătoare! Din rodul ei de flori să mi-o dăruiască pe cea mai strălucitoare! Căci timpul cu gândurile neînțelese nu ne-a ascultat ruga nevinovată! Când eu te iubeam fără popas cu eleganța cea mai elevată!
Of, Eva, lira sufletului meu! Cu frumosul în palmă m-am coborat din stele eu, Înlăcrimat invoc iubirea, gingășia mea cochetă, De nu ști ce-nsemnă harpă sfărâmată, te invit pe a inimii planetă!
Deasupra steaua divină tremură, pe cărări se scutură! Când iubirea noastră răspândește propriul vis și cutremură! Tresari în al meu amor, căci fără tine noaptea-i rece, eu vreau să mor! Flori de iasomie vor răsări din noroi, să vezi cât te ador!
Cum valea adâncă se oprea în codri, în raiul întruchipat, Ea se așeză pe gândurile triste privind ce flori alese au îngropat, Ah! De-aș muri acum în îngânate ore, plânse și surâse, La tine înger al iubirii aș poposi, chiar dacă am deveni flori supuse.
O mângâiere a feței tale sunt, spune-mi ce-i iubirea printre îngeri? Căci te văd, te aud, o dulce veste ce-mi coboară în suflet vesel, E speranța de aur, sau zidul din plângeri ?
Iubirea este făclia de ceară ce arde lângă suave altare, Îngenucheată lângă o cruce pură ce nu se schimbă din a ei reverență, Ochii confuzi o înmoaie în roșii frângeri, ca apoi cu ritm și cadență, Aprind stinsul amor ce izvorăște din fântâni de dor cu iertare.
Brațele noastre unite au curățat și curăță pământul de valuri împinse, Când se scutură plânse de stele și de prea multe vise stinse, Am cerul în sân, sublim, tăcut și fierbinte, Mânat de-al inimii haos în suflare, în jurăminte, Cu toate ale mele gânduri eu te iubesc inimă de floare, În goana vieții oarbă, iubirea noastră nu se clintește, nu doare, nu moare. Cu cuvânt limpede, gravat pe frunte și acum și în viața viitoare.
Descifrând misterul, știind că universul îi înțelege, S-au iubit noapte de noapte în descântecul ce plânsul șterge, Un trup din două cu șoapte și lungi ecouri, uluire, Cu rai întreg de visuri și o singură gândire, Căci ei erau făptura minții lor, în iubirea din a vieții ispășire.
Da, da! Au cutreierat simțirea cu iubirea pavăză și scut prin a lor tristețe, Dar au trăit fericiți, cu amor copilăresc până la adânca bătrânețe.
Foto: Internet
Copyright 2019 Mirela Necula Toate Drepturile Rezervate
The love from Eve harp Mirela Necula
The day passes, runs, flies, When everything get dressed, get divided, comes down, Only through gravel and dales the roads splits, The decent hearts laugh and kiss in secret, "What smiles inside them"?.. In the greatness of the night without a coat, When the woman appears, on her own stake is the love? The man wonders, a tender imperator, When love appears among clouds, among cliffs, among oleander flowers.
After sweet moments, Eve's voice reply, looking at him insatiable, The time has come to count the stars that have dripped love on us! Who beg and stand guard in the divine hope from my years! Silently they put flowers on our feet to hide us from pain! Since the dreary weather has kept us on the spot without reason!
The time has come to put out the candor of sadness of too much waist! Come to my doorstep with the sweet golden love of my harp! When the tender years fold us the fugitive age! I will love you in secret with the prayer that speaks for itself!
"With white, sweet little hands" I bind your eternity to the soul of the IE! To soften your voice when the Book of Life is prescribed! And you, the life loner, change his thought and make it a traveler! From her flower fruit, to give me the brightest! For time, with his incomprehensible thoughts, did not obey our innocent prayer! When I loved you without a halt with the most elevated elegance!
Oh, Eva, my soul's lyre! With the beautiful in my hand I came down from the stars, With tears in my eyes I summon the love, my sweet coquitte, If you don't know what a broken harp is, I invite you to the heart planet!
The divine star is trembling above, on paths is shaking! When our love spreads our own dream and shakes! Flinch in my romance, for without you the night is cold, I want to die! Jasmine flowers will rise from mud, to see how much I adore you!
As the deep valley stopped in the woods, in the embodiated heaven, She sat down on the sad thoughts, looking what chosen flowers they bury, Ah! If I were to die now in troubled hours, cried and laught, To you angel of love I'd camp, even if I became subjected flowers.
A caress of your face I am, tell me, what is love among angels? For I see you, I hear you, a sweet news that descends in my joyful soul, Is it the golden hope, or the crying wall?
Love is a wax torch that burns near suave altars, Kneeled near a pure cross that doesn't change from her reverence, The immersed eyes soften her in red heartaches, then with rhythm and cadence, I light up the dead romance that springs out of the fountains of longing with forgiveness.
Our united arms have cleaned the earth from the pushed waves, When is shaking from the weeping of the stars and too many broken dreams, I have the sky in my cheast, sublime, silent and hot, Driven by the heart chaos in blowing, in endless, in vows, With all of my thoughts, I love you flower heart , In the rush of blind life, our love does not flinch, it does not hurt, it does not die. With clear word, engraved on the forehead and now and in the next life.
Deciphring the mystery, knowing that the universe understands them, They loved each other night by night in the spell that the crying clears, A body of two with whispers and long echoes, amazement, With heaven full of dreams and one thought, For they were the creation of their mind, in the love of atonement life.
Yes, yes! They wandered the feeling with the shield love and the shield through their sadness, But they lived happily, with childish love to the end of live.
